George Bacovia, în cuvinte încrucișate

Ne aflăm în lirica lui Bacovia pe teritoriul explorat cu o artă rafinată. Dumitru Micu   (Început de secol)

ORIZONTAL: 1) 17 septembrie 1881, când se naște cel care va deveni un poet original prin excelență, care va reprezenta momentul de vârf al simbolismului românesc ― Însingurare, ca la Bacovia, prin trăirea existențială a durerii, prin trăirea sentimentelor de pustietate, prin evadare (trasatura dominantă a liricii acestuia).  2) Reacția afectivă a poetului, proiectată de motive tipic simboliste: urâtul, plictisul, tristețea, golul, frigul, nervoza ― Cal cu aripi, simbol al inspirației poetice.   3) Decor! ― Existență ― Localitate în nordul Franței.  4) Perspectivă, cea poetică, cu totul nouă, pe care o deschide Bacovia depășindu-se pe sine ca simbolist, în volumele de poezii: Scântei galbene (1926), Cu voi (1930), Comedii în fond (1936), Ștanțe burgheze (1946) (fig.)  ― Despre starea sufletească a poetului aflăm în poezia Spre toamnă: Și nimeni nu... ce-i asta / M-afund într-o crâșmă să scriu,/ Sau râd și pornesc înspre casă / Și-acolo mă-nchid ca-n sicriu.  5) Dimitrie Anghel  ― Enervant, sau care irită, astfel pare a fi anotimpul primăverii, prefigurat în poeziile: Decembrie, Lacustră, Cuptor, Nervi de primăvară.   6) Anotimp, în care descompunerea cadavrelor e o notă obsedantă a poetului ― Experimentând procedee moderne, Bacovia  prefigurează procesul de dezagregare a lumii prin trei elemente de bază: focul care mocnește și agonizează, vântul care dezechilibrează și încă unul care descompune  ― Din Eminescu: Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergéţi. // Cu-a.. candelă de aur palida înţelepciune (Epigonii).  7) Poezia eminesciană … noștri tineri ― Aduceri la cunoștință a faptelor realității, ca în poezia Plumb, unde moartea la nivelul semantic al cuvintelor sicrie, cavou, prin repetarea cuvântului magic plumb, e materia care intră în împietrire.  8) A administra excitante ― Radu Tudoran ― Eminescu: Cât suntem încă pe pace, eu îți zic: Bine-ai venit! / Despre partea închinării…, doamne, să ne ierți; (Scrisoarea III).  9) Localitate în S.U.A. (Kentucky)  ― Cuvânt de bun rămas ― Început de toamnă!  10) Specie a poeziei lirice, tonul căreia este sugerat și de iambul ce domină poezia lui Bacovia ― Din poezia Decor: Și… albe, … negre,/ Decor de doliu funerar.  11) Cel ce domină, precum Bacovia asupra cunoștințelor despre poeții săi preferați ca: E.Poe, Rollinat, Laforgue, Baudelaire, Verlaine, sau despre pictori impresioniști ca Renoir și Degas (Î) ― Un fel de coș.   12) Plumb, simbol al artei poetice bacoviene  ―  Din Sonet: Ard, afumate,… felinare, / Ca într-o crâșmă, umedă, murdară.  

	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

VERTICAL: 1) Poezia care debutează cu versurile: Copacii albi, copacii negri / Stau goi în parcul solitar ― Toarnă pe covoare parfume tari / … roze pe tine să le pun (Cuptor) ― Simion Mehedinți.  2) Iubire, pe care poetul zadarnic o mai învocă în Plumb, indicând apăsarea sufletească, sentimentul înăbușit, impresia de univers închis, precum cavoul în care se izolează ― În poezia Oh, amurguri, autorul exclamă: O, amurguri…/ Vine / Iarna cu plânsori de piculine.   3) Caniculară, cum e căldura, în care cadavrele se descompun, amintind parcă viermele biruitor al lui Edgar Poe, al cărui influență se simte în opera lui Bacovia ― … lui Duca-Vodă, de Alecu Russo (neart.).  4) Stau în față! ― Din poezia Nervi de primăvară: La geamul unei fabrici o pală lucrătoare / Aruncă o privire în… de azur ―  Agenție spaniolă de știri Europa Press (siglă).  5) Localitate în nord-vestul Marocului ― Alexandru Vlahuță ― Vioi și sprinten.  6) Anotimp care care îi dă lui Bacovia un sentiment de sfârșit de lume (pl.) ― Distincție, precum cea care i-a fost acordată lui Bacovia, cu un an înainte de a se stinge din viață, în 1956.  7) Ispită, care la Bacovia se manifestă față de sensibilități bizare, ridicate la rang de artă expresionistă.  8) A flămânzi (reg.) ― Siglă pentru Intreprindere de produse alimentare ― Pere!  9) Poezia … papillon de G.Topârceanu ― Dispoziții sufletești, în speță, depresive, sugerate printr-o atmosferă de nevroză și prin ideea morții ― Fir vegetal.  10) A atârna ― Puternic, așa cum trăiește Bacovia realitatea, coborând în infernul bogatului său registru psihologic, ce șochează ochiul, urechea și imaginația până dincolo de limita suportabilă.  11) Din Nervi de primăvară, mai reținem: Vor fi acum de toate cum este orișicând / Dar iar… totul o lungă teorie (Î) ―  Poezia în care autorul se prezintă într-un spațiu urât ca într-o crâșmă umedă.  12) Ansamblu de probleme legate de artă, în cazul de față, de arta literară bacoviană ― Epoci.
                   Dicţionar: AMT, ULA, EPA, ITO, OPI, IPA.

Prof. Nicolae Vicolov
solutia
LITERATURA ROMANA, IN CUVINTE INCRUCISATE

George Bacovia (n. 17 septembrie 1881 (S.V. 4 septembrie), Bacău – d. 22 mai 1957, București) a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa ca cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.

George Andone Vasiliu (numele de naștere al poetului) s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei Vasiliu. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să învețe limba germană. Apoi între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din Bacău. În 1891 îl aflăm înscris la Școala Primară Domnească nr. 1 din Bacău. Trei ani mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie. În același an se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreagă, din neatenția paracliserului, în turnul bisericii Precista din orașul natal. Această întâmplare îi va inspira poezia Amurg violet, scrisă în 1899. Anii traumatici din liceu și atmosfera cam rece îi inspiră un alt poem celebru, "Liceu". În 1898 își pune pe note câteva poezii precum și altele de Mihai Eminescu si Ștefan Petică. Vădește mare talent la desen. Se dovedește foarte bun executant la vioară și la alte instrumente din orchestra școlii, pe care o și dirijează. Se evidențiază la gimnastică. În 1899 obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii române pentru "desen artistic de pe natură". Îi apare în Literatorul din 30 martie poezia Și toate, scrisă cu un an înainte, semnată V. George.

În 1900 se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se retrage în al doilea semestru, neputând suferi disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa totuși abia în 1902. În 1901 se înscrie în cursul superior al Liceului Ferdinand. Absolvă liceul din Bacău în 1903. Scrie poezia "Liceu", ca răspuns la un chestionar adresat de minister absolvenților din acel an, în vederea reformei învățământului inițiată de Spiru Haret. Se înscrie la Facultatea de Drept din București. Citește într-una din ședințele salonului literar al lui Macedonski poezia Plumb, care produce o puternică impresie.

Citește în 1904 la cenaclul lui Macedonski Nervi de toamnă, obținând același succes. Colaborează la revista Arta de la Iași. Se retrage de la Facultatea de Drept din București. Se stabilește în 1905 În București, împreună cu fratele său Eugen. Un an mai târziu în 1906 se reîntoarce la Bacău, stabilindu-se în locuința din strada Liceului.Scrie poezia Lacustră. În 1907 se înscrie la Facultatea de Drept din Iași și reîncepe cu anul I. Rămâne la Iași și anul următor. Colaborează la revista lui I.M. Rașcu Versuri, mai târziu Versuri și proză.Între 1909-1910 merge la Iași numai în perioada examenelor, restul timpului locuind la Bacău iar în 1911 obține diploma de licență în drept și se înscrie în baroul din Bacău. Plătește zece ani cotizație, dar nu profesează. Colaborează la Românul literar al lui Caion în 1912. Suplinitor la Școala Primară din Bacău și la Călugara, suburbie a Bacăului. Colaborează la Flacăra. Copist la Prefectura din Bacău. Din 1913 devine ajutor contabil la aceeași prefectură dar se îmbolnăvește și demisionează.

În 1914 se internează la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din București. Publică în suplimentul literar al ziarului Seara. Trimite la tipar volumul Plumb. În 1915 editează la Bacău, în colaborare, revista Orizonturi noi. Publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strânge relațiile de prietenie cu Alexandru Macedonski.

În 1916 devine copist la Direcția învățământului secundar și superior din Ministerul Instrucțiunii. În iulie apare în librării volumul Plumb. În timpul războiului, în octombrie, este trimis cu arhiva direcției sale în evacuare la Iași.

În perioada 1917-1919 e funcționar în București. În 1920 devine șef de birou clasa a III-a în Ministerul Muncii. În 1921 este avansat șef de birou clasa a I-a în același minister. Se îmbolnăvește de plămâni și demisionează. Un an mai târziu se reîntoarce la Bacău.

În 1924 apare la Râmnicu-Sărat ediția a II-a a volumului Plumb. Este numit suplinitor de desen și caligrafie la Școala comercială de băieți din Bacău. În 1925 devine primul director al revistei Ateneul cultural. În 1926 tipărește pe cont propriu la Bacău volumul Scântei galbene. Îi apare și volumul Bucăți de noapte, editat de poeta Agatha Grigorescu. Între 1926-1928 funcționează ca profesor suplinitor de desen și caligrafie la Școala comercială de băieți din Bacău.

În 1928 se căsătorește cu Agatha Grigorescu și se stabilește la București, unde soția sa era profesoară. În 1929 retipărește volumele Plumb și Scântei galbene sub titlul Poezii, la Editura Ancora. Reapare sub conducerea sa revista Orizonturi noi. În 1930 este numit referent la Direcția Educației Poporului. Îi apare volumul Cu voi.... Din noiembrie 1930 până în octombie 1933, locuiește în Bacău, fără serviciu. În 1931 i se naște unicul fiu, Gabriel, iar în 1932 Societatea Scriitorilor îi aprobă o pensie lunară de 1000 lei.

Din 1933 se stabilește cu familia în capitală, unde rămâne până la sfârșitul vieții. În 1934 i se tipărește volumul antologic Poezii. În 1936 publică volumul Comedii în fond. În 1940 i se majorează pensia acordată de S.S.R la 2000 lei lunar. Se înființează Casa de pensii a scriitorilor, de unde obține o pensie de 10.000 lei lunar. În 1944 apare volumul intitulat Opere, care reunește toate scrierile sale publicate anterior.

În 1945 este numit bibliotecar la Ministerul Minelor și Petrolului. Este editat în 1946 volumul Stanțe burgheze, pentru care va fi criticat de autoritățile comuniste. Este pus la index, dar la mijlocul anilor '50 este repus în circulație. E sărbătorit ulterior de Ministerul Artelor, care-l și angajează. În 1956 i se publică volumul Poezii. Moare în ziua de 22 mai 1957 în locuința sa din București (cart. Giurgiului).

Volume antume

• Plumb, București, 1916
• Scîntei galbene, Bacău, 1926
• Bucăți de noapte, București, 1926
• Poezii, București, 1929
• Cu voi..., București, 1930
• Poezii, prefață de Adrian Maniu, București, 1934
• Comedii în fond, București, 1936
• Opere, București, 1944
• Stanțe burgheze, București, 1946
• Poezii, București, 1956 (ediție revăzută și adăugită de autor, 1957)

Ediții postume (selectiv)

• Plumb. Versuri. Piombo. Versi. Antologie bilingvă româno-italiană, selecție, traducere, biobibliografie și eseu critic de Geo Vasile. Roma, Fermenti Editrice, 2008.
• Cu voi. Con voi. Florilegiu româno-italian, selecție, traducere, biobibliografie și postfață de Geo Vasile, București, Editura Ideea Europeană, 2007.
• Lacustră, ediție bibliofilă alcătuită de Mircea Coloșenco, București, Muzeul Literaturii Române, 2001.
• Opere, prefață, antologie, note, bibliografie de Mihail Petroveanu, text stabilit, variante de Cornelia Botez, București, Editura Minerva, 1978.
• Opere, ediție de Mihail Petroveanu și Cornelia Botez, București, Editura Fundației Culturale Române, 1994.
• Opere, ediție alcătuită de Mircea Coloșenco, București, Editura Univers Enciclopedic, 2001.
• Opere, București, Editura Semne, 2006.
• Plumb. Versuri și proză, prefață de Nicolae Manolescu, București, Editura pentru Literatură, 1965.
• Plumb / Plomo, ediție bilingvă româno-spaniolă, București, Editura Minerva, 1974.
• Plumb / Lead, ediție bilingvă româno-engleză, București, Editura Minerva, 1980.
• Plumb, Iași, Editura Junimea, 1982.
• Plumb, Timișoara, Editura Helicon, 1994 (reed. 1996).
• Plumb, Iași, Institutul European, 1997.
• Plumb (poezii, proză), București. Editura Albatros, 1998.
• Plumb / Plomb, ediție bilingvă româno-franceză, Pitești, Editura Paralela 45, 1998 (reed. 2004).
• Plumb, ediție îngrijită, postfață, tabel cronologic, aprecieri critice de Elisabeta Lăsconi, București, Editura Gramar, 2001 (reed. 2004, 2007).
• Plumb, București & Cnișinău, Litera Internațional , 2001.
• Plumb, București, Editura Humanitas, 2007.
• Plumb de iarnă / Lead of winter, ediție bilingvă româno-engleză, Norcross, Ga., Criterion, 2002.
• Poemă în oglindă / Poème dans le miroir, ediție bilingvă româno-franceză, Cluj, Editura Dacia, 1988.
• Poeme alese / Poemi scelti, ediție bilingvă româno-italiană, București Editura Fundației Culturale Române, 2002.
• Poezii, ediție îngrijită și repere istorico-literare de Cornelia Botez, București, Editura Minerva, 1980.
• Poezii, Galați, Editura Porto-Franco, 1991.
• Poezii, București, Editura Universal Dalsi, 2001.
• Poezii / Versek, ediție bilingvă româno-maghiară, București, Editura Gramar, 2003.
• Poezii . Proză, postfață și bibliografie de Ion Bogdan Lefter, București, Editura Minerva, 1983 (reed. 1987).
• Proză, București, Editura Minerva, 1980.
• Rar, poeme rostite la radio, București, Casa Radio, 2005.
• Scrieri alese, prefață de Ov. S. Crohmălniceanu, București, Editura pentru Literatură, 1961.
• Stanțe burgheze, cu 32 de desene inedite ale autorului și câteva ciorne, Bacău, Look Design, 2000.
• Versuri, București, Editura Saeculum, 1996.
• Versuri și proză, ediție îngrijită, tabel cronologic, note, repere critice și bibliografie de Ion Nistor, prefață de Mircea Anghelescu, București, Editura Albatros, 1985 (reed. 1987, 1990).
• Versuri și proză, București, Editura Eminescu, 1987.

Premii și distincții

• În 1923 a fost premiat de Ministerul Artelor pentru volumul Plumb.
• În 1925 primește premiul pentru poezie al Societăți Scriitorilor Români, ex aequo împreună cu Lucian Blaga
• În 1934 Premiul Național de poezie este acordat lui George Bacovia și lui Tudor Arghezi

 

                            Solutia careului Camil Petrescu

1 D 2 A 3 T 4 E 5 6 C 7 E 8 9 R 10 A 11 I 12 D 2 A M A B A L C E S C U 3 N O T A R N O A P T E 4 T R A T A T A L E L 5 O T A T A C A C T 6 N I L E R O I T E O 7 T E R I N T R E N 8 C N O V F I E D O 9 H U S S E R L C I U R 10 I N T R A I S T A A 11 V O R D O C T O R A T 12 A M A R E T A R A N I